Cautare

Cele mai vorbite 10 limbi de pe glob

Cele mai vorbite 10 limbi de pe glob

Cele mai vorbite 10 limbi de pe glob

Limbajul este, poate, cea mai importanta functie a corpului uman. El este, in aceeasi ordine de idei, una dintre trasaturile definitorii ale speciei umane si resortul care a ajutat la evolutia spectaculoasa a umanitatii. Practic, nu ne putem imagina lumea, asta cum este ea astazi, fara existenta unui limbaj si a unei modalitati de comunicare care sa ne permita transmiterea rapida a informatiilor de orice fel. Nu trebuie decat sa privim in jur, de la carti, reviste, radio, filme, muzica sau studii, ca sa intelegem ca insasi existenta noastra este strans legata de limbaj. Mai jos, va prezentam o lista celor mai vorbite limbi din ziua de azi, sumarizand, implicit, cele mai importante limbaje ale planetei...

10. Limba bengaleza - cca 230 de milioane de vorbitori

Vorbita cu precadere in Bangladesh, o tara cu peste 120 de milioane de locuitori, si India (in special in statele Tripura, Assam si Bengalul de Vest ) limba bengaleza este una dintre cele mai uzitate limbi de pe glob chiar daca intr-un areal destul de restrans fata de celelalte limbi din acest clasament. Alaturi de cele aproximativ 210 limbaje si idiomuri indo-ariene vorbite in Asia, bengaleza a evoluat acum circa 3000-3200 de ani din stravechea sanscrita, mai precis din Magadhi Prakrit, limba vorbita de insusi Budha si unul din cele trei limbaje scrise ale Indiei antice. Limba oficiala in Bangladesh si a doua limba ca raspandire in India, bengaleza tinde sa adune cat mai multi vorbitori in viitorul apropiat, asta si ca urmare a exploziei demografice din cele doua tari din sudul Asiei.

Salutul comun in limba bengaleza se propunta "Ei Je".




9. Limba portugheza - cca. 240 de milioane de vorbitori

Este cea mai vorbita limba din emisfera sudica, cea de a treia limba, ca numar de vorbitori, din Occident si este limba oficiala in nu mai putin de 9 state ale lumii. Portugheza este vorbita de peste 190 de milioane de persoane numai in Brazilia (un total de 80,08% din totalul lusofonilor lumii), de cca 22 de milioane de oameni in Mozambic si de aproximativ 13 milioane de angolezi. Numarul portughezilor nativi se ridica si el la aproape 11 milioane de persoane. In acelasi timp, portugheza este vorbita oficial in Guinea Bissau, Timorul de Est, Guinea Ecuatoriala, Capul Verde, Sao Tome&Principe precum si regiunea cu statut autonom, Macau.

Mai mult, portugheza este una dintre cele mai apreciate limbi de pe glob, fiind situata pe un loc 4 la nivel mondial in preferintele elevilor si studentilor. De altfel, in Uruguay, Argentina, Venezuela, Zambia, Congo, Senegal, Namibia, Swaziland, Coasta de Fildes si Africa de Sud, portugheza una dintre limbile straine obligatorii in programa scolara. Conform UNESCO, portugheza este limba cu cel mai mare potential sa devina limba internationala din Africa si America de Sud. Numai in Africa se estimeaza ca numarul vorbitorilor de limba portugheza se va apropia de 90 de milioane in anul 2050.

Salutul in limba portugheza se pronunta "Bom dia"




8. Limba malaeziano-indoneziana - cca 260 de milioane vorbitori

Vorbita cu precadere in Indonezia, Malaezia, Brunei, Singapore, sudul Thailandei si al Filipinelor precum si in Timorul de Est, malaeziano-indoneziana este una dintre cele mai uzitate limbi de pe glob, cu 40 de milioane de vorbitori nativi in Malaezia si peste 210 milioane numai in Indonezia. Nici nu este de mirare daca ne gandim ca Indonezia este tara formata din 17.508 insule, cu o populatie totala ce depaseste 230 de milioane de locuitori, fapt ce o situaeaza pe locul 4 in lume in topul celor mai populate tari ale planetei. Malaeziana este o limba austroneziana, vorbita curent in Malaezia si Brunei, in timp ce indoneziana este un dialect (numit si Riau) al malaezienei. Cele doua limbi impart, insa, o radacina comuna, iar limbajele sunt atat de asemanatoare incat pot fi intelese de ambele categorii de vorbitori fara probleme, un motiv in plus ca malaeziana si indoneziana sa fie considerate una si aceeasi limba.

Pentru a saluta pe cineva in maleziano-indoneziana trebuie sa spui "Selamat pagi".




7. Limba rusa - cca 278 de milioane de vorbitori

Rusa este limba cea mai raspandita, din punct de vedere geografic, din Eurasia, cea mai vorbita limba slava si, totodata, cea mai raspandita limba nativa din Europa. Este vorbita oficial in Rusia, Belarus, Kazahastan, Kirghistan, Moldova, Crimea, Abhazia, Osetia de Sud precum si ca limba secundara in celelalte foste tari membre ale Uniunii Sovietice. De asemenea, in Israel, rusa este vorbita de catre o comunitate ce insumeaza circa 750.000 de persoane, marea lor majoritate imigranti din fosta URSS. In plus, rusa este una dintre cele sase limbi oficiale ale Organizatiei Natiunilor Unite iar izvoarele istorice o atesta inca din secolul al X-lea ca fiind cea mai influenta limba slavona din istorie. Aproximativ 164 de milioane de persoane sunt vorbitoare native ale limbii ruse, in timp ce 114 milioane o folosesc ca limba secundara. Rusa a devenit limba de circulatie internationala odata cu crearea blocului comunist, atunci cand, in majoritatea tarilor aflate sub influenta Moscovei, rusa a fost introdusa obligatoriu in programa scolara ca prima limba straina a tinerilor.

Transcris in alfabetul latin din cel chirilic, salutul rusesc se pronunta "Zdravstvuite".




6. Limba franceza - cca 300 de milioane de vorbitori

Considerata limba cea mai romantica de pe glob, franceza este vorbita oficial in 29 de tari, existand, de asemenea, comunitati de limba franceza in alte 57 de tari ale lumii. Cei mai multi vorbitori ai acestei limbi se regasesc in Franta, restul traind in marea lor majoritate in Canada (in special in Quebec, Ontario si New Brunswick), Belgia, Elvetia precum si in numeroase tari africane. Numai in Uniunea Europeana exista 129 de milioane de vorbitori de limba franceza, 65 de milioane dintre acestiia fiind nativi, in timp ce restul au ales franceza drept a doua limba, statistica ce situeaza franceza pe locul trei in topul celor mai vorbite limbi din Uniunea Europeana dupa engleza si germana. Chiar daca franceza, cea mai vorbita limba europeana incepand cu secolul al XVII-lea si terminand cu inceputul secolului XX, a pierdut teren in favoare limbii engleze in preferintele tinerilor, noile programe educationale din Canada si tarile in curs de dezvoltare din tarile lumii a treia anunta un nou aflux de vorbitori de franceza, estimandu-se ca numarul francofonilor va atinge cifra de 500 de milioane in viitorul apropiat.

Cea mai comuna forma de salut in limba franceza este "Bonjour".




5. Limba araba - peste 300 de milioane de vorbitori

Aproximativ 300 de milioane de vorbitori nativi, dintre care majoritatea se afla in Orientul Mijlociu si Africa de Nord, alaturi de 250 de milioane de oameni care au ales-o ca limba secundara - acestea sunt cifrele impresionante care fac din araba una dintre fruntase intr-un clasament al celor mai vorbite limbi de pe Terra. La aceasta a contribuit si numarul mare de musulmani de pe glob, circa un miliard, stiut fiind ca limba araba este limba in care a fost scrisa cartea sfanta a islamului, Coranul. Limba araba este limba oficiala in nu mai putin de 26 de state, dintre acestea evidentiindu-se Egiptul, cu peste 80 de milioane de vorbitori. De altfel, existand atat de multi vorbitori de limba araba, aceasta a devenit, in anul 1974, cea de sasea limba oficiala a Organizatiei Natiunilor Unite.

Araba a fost limba stiintelor in perioada celor 700 de ani de stapanire araba in peninsula iberica, epoca in care majoritatea lucrarilor de matematica, filozofie, medicina si alte stiinte erau scrise in aceasta limba, cu precadere de catre invatati arabi. Ca si in cazul altor limbi semitice, araba se scrie de la dreapta la stanga.

Un salut in limba araba, transcris in alfabet latin, se pronunta "Al salaam a'alaykum".




4. Limba hindi - cca 490 de milioane de vorbitori

Cunoscuta si sub numele de Hindi-Urdu, cele doua forme ale sale, hindi este una dintre cele mai vorbite limbi de pe glob, fiind, in acelasi timp, una dintre cele 22 de limbi oficiale ale Indiei (in varianta Hindi si Urdu) si limba oficiala din Pakistan (sub varianta Urdu). Trebuie spus ca Urdu este vorbita, in special, de populatia de origine musulmana, in timp ce Hindi este vorbita de indienii de alte religii. Dat fiind numarul urias al indienilor, popor care se estimeaza ca va depasi in curand pe cel chinez ca numar de locuitori, este evident ca limba vorbita de cei mai multi dintre acestia (peste 250 de milioane de vorbitori nativi, in timp ce restul au invatat hindi ca limba secundara) a ajuns rapid in topul celor mai uzitate limbi de pe glob. Se pare ca doar influenta covarsitoare a limbii engleze in India a oprit hindi sa devina cea mai vorbita limba a lumii.

Pentru a saluta in hindustani, trebuie sa spui "Namaste".




3. Limba spaniola - cca 450-500 de milioane de vorbitori

In anul 1999, conform unor statistici ale vremii, existau 358 de milioane de vorbitori nativi ai limbii spaniole dintr-un total de 417 milioane de vorbitori ai acestei limbi in toata lumea. Astazi, se estimeaza ca numarul hispanofonilor oscileaza intre 450 si 500 de milioane, cea mai mare comunitate inregistrandu-se in Mexic, o tara cu o populatie de aproximativ 112 milioane de locuitori. Spaniola este limba oficiala a 20 de tari, una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene, Organizatiei Natiunilor Unite si a Organizatiei Statelor Americane, asta ca sa enumeram doar cateva dintre organismele internationale care au adoptat spaniola. Este, in acelasi timp, cea de a doua limba din lume dupa numarul nativilor care o vorbesc, depasind la acest capitol limba engleza.

In Statele Unite ale Americii exista deja 36 de milioane de vorbitori de limba spaniola, in unele state ale acestei tari procentul hispanofonilor depasindu-l considerabil pe cel al vorbitorilor de limba engleza. De asemenea, au existat propuneri ca spaniola sa devina a doua limba oficiala a SUA, proiect refuzat pana in prezent de autoritatile de la Washington.

Spaniola, limba derivata din latina vulgara, a cunoscut numeroase influente de-a lungul timpului, cele mai importante fiind cele de origine araba, germanica, basca si celtiberica. In prezent, spaniola castiliana este cea mai raspandita dintre graiurile hispanice, lucru influentat decisiv de expasiunea Imperiului Spaniol intre secolele XV si XIX.

Un salut in limba spaniola se pronunta "Hola".




2. Limba engleza - cca 508 de milioane de vorbitori

Chiar daca numarul nativilor vorbitori de engleza (cca 350 de milioane) este depasit de cel al vorbitorilor de limba spaniola, numarul celor care au imbratisat engleza ca a doua limba este unul covarsitor. Exista chiar estimari care indica un numar de peste 1 miliard al celor care vorbesc limba engleza. Nici nu trebuie sa ne mire, daca ne gandim ca engleza a fost catalogata drept prima "lingua franca", in adevaratul sens al cuvantului, din istoria omenirii.

Engleza este limba oficiala in nu mai putin de 53 de state ale lumii
, record absolut in acest domeniu, cea mai vorbita limba din Uniunea Europeana, si prima limba oficiala a Organizatiei Natiunilor Unite. De asemenea, limba lui Shakespeare este considerata cea mai ampla, din punct de vedere al numarului de cuvinte, dictionarul englez numarand peste 500.000 de cuvinte, fara a adauga aici o varietate de termeni tehnici sau stiintifici, mai mult decat orice alta limba europeana.

Engleza isi are originile in graiul vechilor celti, in limbajele anglilor si saxonilor, triburi germanice care au invadat Anglia in secolul al V-lea d.Hr. si in vechile limbi si dialecte vikinge, aduse de catre scandinavi in secolele VIII-IX. A urmat influenta franceza, adusa de normanzi odata cu ascensiunea lui Wilhelm Cuceritorul, precum si cea latina, lingua franca in biserica crestina si in randul intelectualitatii europene din Evul Mediu.

Un salut in limba engleza se pronunta "Hello".




1. Limba mandarina - circa 1,4 miliarde de vorbitori


Mandarina, limba oficiala in China si Taiwan, este, de departe, cea mai vorbita limba de glob, depasind engleza, din punct de vedere al numarului de vorbitori, intr-un raport de cel putin 2 la 1.
Nici nu este de mirare, daca ne gandim ca majoritatea populatiei chineze (cea mai numeroasa de pe glob) vorbeste mandarina. De asemenea, mandarina mai este vorbita in Singapore, Indonezia, Macau, Filipine si in puternice comunitati chineze din SUA, Australia, Peru, Canada, Mauritius sau Rusia. Si, cu toate acestea, mandarina este una dintre cele mai dificile limbaje de pe glob, un incepator fiind incapabil sa inteleaga fiecare nuanta a cuvintelor rostite de un nativ. Spre exemplu, fiecare cuvant poate fi exprimat in cel putin 4 moduri (sau tonuri), putand insemna altceva in functie de modul in care este pronuntat si de felul in care sunt accentuate sunetele.

Chineza mandarina este una dintre cele mai vechi limbi ale lumii care, mai mult, a pastrat neschimbata aceeasi scriere de acum cel putin 3-4000 de ani. De altfel, madarina este limba in care a scris insusi Confucius, contemporanii nostri chinezi putand citi lucrarile acestuia fara a avea nevoie de adaptari ale textelor antice la grafia timpurilor moderne.

Ca sa saluti in mandarina, trebuie sa spui "Ni hao". ( Cu mentiunea ca "Hao" se pronunta ca o singura silaba, iar tonul trebuie scazut pe sunetul "a", pentru ca apoi sa fie ridicat, din nou, la final).

5 rezervatii naturale pe care ai vrea sa le vezi

5 rezervatii naturale pe care ai vrea sa le vezi



Pe Pamantul asta mare, sunt milioane de privelisti care rascolesc emotiile, milioane de specii de vietuitoare care, ajunse pana la noi printr-o evolutie de zeci de milenii, trebuie sa-si continue devenirea, milioane de minunatii de care noi ne bucuram si care merita pastrate si pentru cei care vor veni dupa noi. Cat de mult distrugem din aceste bogatii, stim (sau poate nu stim prea bine, nu ne dam seama exact si tocmai de asta continuam distrugerile); totusi, un lucru bun pe care l-am facut si il facem pentru natura este faptul ca incercam sa pastram petice din ea, pe care le ingrijim cat putem mai bine, ingradindu-le cu garduri si legi, in incercarea de a le apara de nimicire.

Northeast Greenland, Groenlanda

Mii de astfel de petice, mari si mici, alcatuiesc azi “stocul” de arii protejate al lumii, acele rezervatii in care ocrotim ce mai putem ocroti din biosfera planetei. Clasificarea ariilor protejate e complicata si se tot schimba, denumirile se mai inlocuiesc si ele uneori, legile tot asa, dar important e sa ramana, acolo, peticele de biosfera pazite si le sporim cat putem numarul si intinderea.

Sunt multe. Sute de parcuri nationale, alte cateva sute de rezervatii stiintifice, mii de parcuri naturale si alte, cu alte denumiri. Unele se intind pe sute de mii de kilometri patrati, alteori, e vorba doar de cate o pajiste unde inca infloreste, miraculos, cine stie ce buruiana devenita rara, dupa ce, odinioara, acoperise mii de hectare. Dintre toate aceste rezervatii, e greu sa alegi cateva pe care sa le prezinti… dupa ce criteriu, oare? Toate au splendorile lor, recordurile lor, bogatiile lor; fiecare are trasaturile ei interesante, caracterul ei unic, insusirile ei care o fac vrednica de a fi protejata. Si atunci, am ales cateva – nu chiar la intamplare, dar nici dupa un criteriu foarte strict; pur si simplu, cateva care sa fie mai putin cunoscute, sau sa aiba ceva care sa uimeasca, sau sa ne faca sa vrem sa stim mai multe, sau sa inspire dorinta de ajunge acolo si de a vedea cu ochii nostri.

Rezistand dorintei de a include in selectie maretul Yellowstone nord-american (care este inclus in mai toate articolele despre parcurile nationale ale lumii nu numai fiindca este imens si magnific, ci si pentru ca a fost primul Parc National din lume, primul desemnat ca atare – in 1872), am inclus, in schimb, un alt parc national imens si magnific (desi mult altfel decat batranul Yellowstone), si anume cel mai mare parc national existent in lume: Northeast Greenland National Park. Cat e de mare? Imens e prea putin zis: are 972.000 de kilometri patrati! Semnul de exclamare nu este degeaba; in caz ca cifra nu va spune mare lucru, o sa recurg la comparatii (ca asa judecam cel mai bine lucrurile: prin comparatie). Stiti ce inseamna 972.000 de kilometri patrati? De patru ori suprafata Romaniei!!! (Am senzatia ca mai mergeau vreo cateva semne de exclamare, ce ziceti?)



Da, e urias si e aproape nelocuit. Traiesc aici, in statiunile situate pe coasta, cateva zeci de persoane implicate in operatiuni de supraveghere si cercetare meteo, plus cativa militari. In timpul verii, numarul sporeste datorita oamenilor de stiinta care vin aici pentru diverse proiecte de cercetare. In rest, parcul national e locuit doar de boi moscati, de morse si foci, de ursi polari, vulpi polare si iepuri polari si de pasari precum bufnite si potarnichi – polare si ele. Corbi si cateva specii de rate si gaste nordice, precum si narvali si delfini beluga, completeaza ansamblul faunei, alcatuind o mostra de biodiversitate arctica de valoare nepretuita in acesta lume care devine tot mai fierbinte.

Parcul National Kavir, Iran

In partea de miazanoapte a Iranului, intr-un peisaj de desert si stepa uscata, se intinde o rezervatie putin cunoscuta, dar extraordinara. E supranumita “mica Africa”, deoarece, pe cei 4.000 de km2 ai sai, traieste o bogatie de specii de mamifere ce aminteste de rezervatiile africane, mult mai marile si mai celebrele Tsavo, Etosha, Kruger sau Serengeti. Traiesc aici, in Kavir – pe langa capre si oi salbatice, vulpi, gazele, lupi, hiene si lincsi de desert – doua subspecii rare de feline: leopardul persan si ghepardul asiatic, ultimii urmasi ai leoparzilor si gheparzilor care, pana in urma cu doar cateva secole, rataceau pana in Asia Mica, in partea asiatica a Turciei de azi, la o azvarlitura de bat – peste Bosfor – de Europa.



Si mai exista aici si una dintre putinele populatii de magari salbatici. Iar alaturi de mamifere, vietuiesc pasari, si ele adaptate pustiului fierbinte si uscat: potarnichi de desert si houbara – o specie de dropii de desert, rare, care au aici o populatie bine intemeiata. Si vegetatia aminteste de peisajele Africii – tufisuri tepoase si arbori cu spini, plante adaptate la uscaciune, caci aici nu cad, de obicei, decat vreo150 mm de precipatii anual. Indata langa parc, se afla Daracheh-ye Namak (Lacul Sarat), mai degraba o mlastina sarata, alimentata de apele raului Qom (care trece prin partea de nord a parcului) unul dintre putinele cursuri permanente de apa care strabat deserturile Iranului.

Parcul National Tierra del Fuego, Argentina

Apartine Argentinei, asezat fiind in partea argentiniana a insulei Tierra del Fuego – Tara de Foc. (Lamurire: Argentina si Chile impart suveranitatea asupra teritoriilor Patagoniei si Tarii de Foc. Tara Focului e de fapt un arhipelag, cu o multime de insulite in jurul unei insule mai maricele, cu suprafata de 48.000 km2). Pe acesta insula principala – numita oficial Marea Insula a Tarii de Foc, dar adesea desemnata doar cu apelativul Tierra del Fuego – se afla parcul national cu acelasi nume. Numele de Tara de Foc i se datoreaza lui Magellan; trecand prin stramtoarea care-i poarta azi numele – si care desparte insula mare de continent –, navigatorul a zarit, licarind in departare, o multime de luminite si a crezut ca mii de “indieni” asteapta pe tarm, pregatindu-se sa-i atace flota. Erau insa indigeni din tribul Yaghan, care aprinsesera focuri cu niste intentii cum nu se poate pasnice, pur si simplu pentru a se incalzi.



Clima subpolara aspra, rece, cu vanturi puternice si ceturi, dar peisaje minunate, cu cascade, lacuri, paduri, ghetari si munti – acesta e Parcul National Tierra del Fuego, unde semne plantate ici-colo anunta ca aici se termina soseaua Pan-Americana, un “drum” (de fapt o retea de drumuri) care, pornind din Alaska, strabate ambele Americi, cu o singura “pauza” (ce-i drept, una lunga de 87 de kilometri, intr-o regiune de mlastini si paduri tropicale din Panama si Columbia, numita Darien, regiune care n-a putut fi inca strapunsa de constructorii de sosele). Ceea ce iti intareste, probabil, senzatia ca aici se termina lumea cunoscuta (desi e doar o impresie), cu atat mai mult cu cat exista si un tren numit – poetic si incitant – Trenul “Capatul Lumii”, care plimba vizitatorii pe o distanta de 5 km, prin interiorul rezervatiei. E un tren cu aburi, un soi de mocanita, care strabate pufaind plaiurile inghetate ale Tarii de Foc, unde, totusi, exista multa viata. Da, in acest loc aspru, unde vara temperatura rar depaseste 9 grade Celsius, iar iarna e mai mereu in jur de 0 grade, traiesc aproape 100 de specii de pasari – pescarusi, condori, bufnite, rate salbatice de tot felul – si mamifere: vulpi, guanaco (o specie de lama salbatica), vidra sudica, iepuri si castori (introdusi de om, cu rezultate nu prea fericite pentru ecosistemul originar). Totusi, locul si-a pastrat indeajuns de mult din caracterul sau specific, pentru a-i incanta pe cei dornici sa cunoasca peisajele si biodiversitatea dinspre capatul de miazazi al lumii.

Heard Island & McDonald Island Region, Australia

Chiar daca nu e vorba despre un parc national, e totusi o arie protejata cu totul deosebita: nu e doar foarte mare, ci si aproape necalcata de om (daca se poate spune “calcata” atunci cand e vorba despre o zona acoperita, in cea mai mare parte, de apele oceanului.) Aici vorbim despre un plan maret – acela de a crea cea mai mare rezervatie marina a lumii. O imensa suprafata de 65.000 km2 va fi protejata printr-o legislatie stricta (ce include interzicerea pescuitului), ocrotind astfel o uriasa intindere de natura oceanica si insulara aproape virgina.



Nu exista decat doua insulite – Heard si McDonald – in apele subantarctice apartinand Australiei, la 1000 km nord de continenetul inghetat, intr-o regiune aflata deja in inventarul patrimoniului mondial UNESCO. Ambele insule sunt nepopulate – de oameni –, spre norocul celorlalti locuitori ai lor, albatrosii, pinguinii si focile. Nu exista pe ele nici specii introduse de om, care sa fi perturbat echilibrul fragil al ecosistemelor, asa cum s-a intamplat in atatea alte locuri (iar in Australia mai rau ca oriunde). Va deveni astfel ocrotit unul dintre putinele locuri de pe planeta unde natura a ramas intacta.

South Downs National Park, Anglia

Si iata-l si pe cel mai nou (nascut) parc national: stabilirea lui a fost decisa abia cu cateva saptamani in urma si practic, nici nu e gata; abia in 2011 isi va incepe, oficial, existenta. E unul de aici, de la noi, din Europa, un loc cu ocean, faleze, campii – un petic de natura cand mangaietor de frumoasa, cand grandioasa si magnifica, asa cum sunt atat de multe pe Batranul Continent. South Downs, in sudul Angliei, devine parc national dupa o asteptare de 60 de ani. Atata a trebuit pentru ca acest colt de coasta atlantica sa capete statul ravnit. Multi s-au luptat ani de zile pentru ca frumusetea locului sa fie recunoscuta si protejata oficial. Cum spunea Chris Todd, cel care a condus campania pentru recunoasterea si declararea parcului incepand din 1990: “Unii au asteptat acest moment timp de peste 60 de ani. Noi ne simtim tineri, de vreme ce sustinem campania doar de 20 de ani.”


7 minuni mai putin cunoscute ale naturii

7 minuni mai putin cunoscute ale naturii





Pentru un articol pe tema locurilor unde poti admira cele mai fabuloase peisaje din lume mi-au venit prima data in minte destinatii cunoscute cum ar fi Muntele Everest, cascada Niagara, Marele Canion, Alpii sau faimoasa insula Bora Bora… dar aceste destinatii nu sunt o surpriza pentru nimeni, despre ele vorbesc toate ghidurile turistice si sunt de multa vreme in topul preferintelor calatorilor din lumea intreaga. Si totusi, daca ne gandim la cat de mare este aceasta minunata planeta, trebuie ca mai sunt si alte locuri care isi asteapta musterii dornici sa le descopere, sa le admire si sa le fotografieze. Articolul prezent este o trecere in revista a doar catorva astfel de locatii mai putin stiute, iar subiectul celor mai spectaculoase peisaje din lume este departe de a fi epuizat.

Erta Ale – Etiopia

Setea oamenilor de cunoastere, pasiunea pentru explorari si descoperiri, pare sa nu se termine niciodata, de aceea epoca marilor descoperiri s-a transformat intr-o perioada de timp incredibil de lunga, care inca nu a ajuns la final. In acest moment, Pamantul pare sa-si fi deconspirat secretele, astfel incat oamenilor nu le-a mai ramas decat sa mearga mai departe, catre cucerirea spatiului. Insa pana a ajunge in acest punct, numerosi aventurieri si exploratori au infruntat pericolul de dragul cunoasterii. Unul dintre acestia este exploratorul britanic, Ludovico M. Nesbitt, cand in anul 1928, impreuna cu doi italieni, au devenit primii europeni care au “vizitat” ansamblul de vulcani Erta Ale, in cadrul unei excursii temerare care prevedea parcurgerea a aproximativ 640 de kilometri care traversau depresiunea Danakil.

Erta Ale inseamna in limba afar “muntii care fumega” si este in fapt, un ansamblu din cinci vulcani, care formeaza un arc de cerc de 80 de kilometri lungime. In ciuda peisajelor stranii care iti taie respiratia si a jocurilor de culori vii care se infatiseaza in fata ochilor, Nesbitt a ramas insensibil, numind acest loc “un peisaj al terorii”. Reactia sa poate fi explicata prin prisma conditiilor dure pe care exploratorii erau nevoiti sa le infrunte: temperaturi foarte ridicate (aproape 75 de grade Celsius in timpul zilei), un nisip atat de fierbinte incat le ardea talpile prin bocanci si, cel mai probabil, din cauza subtierii rezervelor de apa.

Depresiunea Dankil care adaposteste lantul vulcanic Erta Ale este o zona care intruneste conditiile unuia dintre cele mai dure locuri de pe Pamant: o campie parjolita, cu un continut ridicat de saruri in compozitia solului, care se afla sub nivelul marii. In trecut, aceasta facea parte din Marea Rosie, pana la ridicarea podisului Danakil. In apropiere se afla lacul Karum, care reprezinta printre altele si o sursa substantiala de venit pentru familiie afare din zona, oameni ce traiesc in special din cresterea animalelor si exploatarea si vanzarea sarii din lac. Nu foarte adanc, insa cu un continut ridicat de minerale, lacul se afla la 120 de metri sub nivelul marii. Doar pentru o perioada scurta din an, acesta se umfla, iar in jurul lui tasnesc izvoare fierbinti.

Formatiunile tsingy – Madagascar

Desprinse dintr-un peisaj parca extraterestru, formatiunile calcaroase de pe insula Madagascar nu sunt nici pe departe atat de inofensive precum par in fotografii. Ascutite ca niste pumnale, acestea ating inaltimi de pana la 180 de metri. Orice miscare gresita, poate insemna pentru un temerar o moarte sigura. Desi par sa alcatuiasca un peisaj singuratic, lucrurile nu stau nici pe departe asa. Crocodili care se ascund in grote subterane, perechi de ochi curiosi de lemurieni care supravegheaza ascunsi in frunzisul copacilor… Si aveti grija pe unde calcati! Este suficient sa striviti o singura albina, pentru a fi atacat de un roi intreg, dornic de razbunare.

Daca vi se intampla toate aceste lucruri inseamna ca va aflati pe platoul Ankarana, in nordul Madagascarului, insula situata la 600 de kilometri in largul coastelor est-africane. Numita si “Marea Insula Rosie” datorita predominantei culorii in sol, Madagascarul este un ecosistem unic. Pentru ca a fost izolat de continent cu aproximativ 120 de milioane de ani in urma, firul evolutiei a urmat un curs diferit, iar aici s-au dezvoltat specii unicat in lume. Pana in urma cu 40 de milioane de ani, legatura dintre continent si insula se mai putea face prin intermediul unor fasii inguste de pamant, prin urmare, o oarecare migrare inca mai exista. Insa dupa ce legatura terestra nu a mai putut fi mentinuta, caile de comunicare au fost inchise. In prezent, acest ecosistem este amenintat cu disparitia din cauza fenomenului accelerat de eroziune al insulei, o urmare previzibila a activitatilor umane nocive.



Platoul Ankarana este un peisaj carstic prin excelenta. Formele bizare ale stancilor se datoreaza ploilor abundente, in medie 1 800 mm precipitatii pe an. Acestea au dizolvat roca moale in varf si solida catre baza, formand creste si piscuri, aproape amenintatoare din cauza ascutimii lor. In interiorul acestui peisaj SF, au luat nastere alte lumi. Calcarul a permis formarea unor canioane adanci care adapostesc la randul lor intinderi verzi de padure formata din baobabi, smochini si palmieri. Apa s-a infiltrat pana in adancime, dand nastere unor grote care expun stalagmite si stalactite ce sfideaza imaginatia, in vreme ce lanturi de tunele si caverne subterane au ramas in mare parte inca neexplorate.

Cu toate acestea, cel mai infricosator si, in acelasi timp, cel mai periculos peisaj se afla la suprafata, chiar in inima insulei si este alcatuit din formatiunile tsingy. Acestea au fost botezate dupa sunetul pe care il scot atunci cand sunt lovite, sunet care aminteste de cel al clopotelor. Bastinasii nu recomanda nimanui aceasta aventura, deoarece pe aceste formatiuni nu este loc sa pui macar un picior pe teren plat. Desigur ca au existat naturalisti si cercetatori care s-au aventurat prin aceste cotloane, insa fie se ratacesc si abandoneaza, fie se retrag imediat ce realizeaza pericolul la care se expun. Ulterior, obisnuiesc sa isi sfatuiasca colegii sa vada formatiunile tsingy din avion, deoarece e mai sigur.

Izvoarele de la Pamukkale – Turcia

Orice calator neavertizat care ajunge in partea asiatica a Turciei, si, mai exact, in zona Pamukkale, va fi surprins sa vada tocmai in acesta zona o intindere mare de gheata. Desigur ca nu a gresit drumul inspre Turcia, trecand prin Antarctica. Cel mai probabil a ajuns la izvoarele de la Pamukkale. Acestea se prezinta sub forma unor terase albe, mari si valurite, presarate cu ochiuri de apa care reflecta, in acelasi timp, cerul si peretii albi. Proprietatile tamaduitoare ale apelor din zona strabat istoria, pana dincolo de era noastra. In anul 190 i.e.n., Eumenes al II-lea, regele cetatii grecesti Pergam a fondat orasul Hierapolis chiar pe acest platou. Cunoscuta fiind pasiunea romanilor pentru ape termale si bai, orasul a fost inclus in anul 129 i.e.n. in Imperiul Roman si descris ca fiind o statiune balneara. Printre vizitatorii celebri s-au numarat si imparatii romani Adrian si Nero.



Dincolo de proprietatile terapeutice ale apelor termale, aici au fost descoperite doua sanctuare, construite in antiteza. Unul apartine zeului intunericului si al mortii, Hades, iar celalalt, aflat in apropiere, ii este inchinat lui Apollo, zeul soarelui, al muzicii si al medicinei. Amplasarea nu este aleasa intamplator, ci marcheaza ideea de echilibru si compensatie care se aplica in viata umana.



Pamukkale se traduce prin “castel de bumbac”, denumire care se explica perfect, cel putin din punct de vedere vizual. Cu toate acestea, unii localnici sustin ca nu forma stranie a inspirat numele locului, ci faptul ca in trecut bastinasii obisnuiau sa isi usuce bumbacul aici. Tot acest peisaj fantastic format din ziduri, inaltimi, terase si stalactite se intinde pe o distanta de 2,5 kilometri lungime, avand o latime de jumatate de kilometru. Culorea alba in care este zugravita intreaga zona este data de continutul ridicat de var si de minerale dizolvate, care se regaseste in apa din izvoarele vulcanice fierbinti. Aproape tot ce e atins de apa se acopera cu var, iar obiectele scufundate se transforma in piatra in numai cateva zile. Mai departe, apa curgatoare are misiunea de a acoperi in alb si dealurile dimprejur. Straturi succesive s-au suprapus de-a lungul timpului pentru a forma bizarele forme de relief pe care le admiram in prezent.

Lacurile Band-e Amir – Afganistan

Cine ar fi crezut ca tocmai tinuturile aride ale Afganistanului pot adaposti unul dintre cele mai frumoase baraje naturale? Raul Band-e Amir s-a oprit pentru odihna la poalele muntilor Hindukus, locul in care si-a format albia. Si nu numai… contrastele de culoare si de inaltime au dus la formarea unui peisaj fabulos la 3.000 de metri altitudine. Chiar daca o multime de fotografi ar fi indeajuns de motivati pentru a ajunge in aceste locuri, accesul este destul de dificil, intrucat se face doar pe un drum de munte, care are o lungime de 80 de kilometri. Este mai greu de ajuns, dar nu imposibil. La sosire, veti fi rasfatati cu vederea unui peisaj aproape paradisiac: lacuri intinse pe o portiune larga de 11 kilometri, marginite de faleze de calcar si de argila, care se imbina intr-un joc de culori nebunesc, de la alb la rosiatic si de la albastru la cele mai nebanuite nuante de verde. Din lacuri, apa se scurge peste baraje naturale de piatra, urmand trasee diferite, care formeaza o adevarata retea de torente, ce adapostesc la randul lor vegetatie acvatica.



Chiar daca temperaturile ajung in timpul verii pana la 36 de grade C, lacurile sunt tot timpul reci, deoarece sunt improspatate in fiecare an cu apa rezultata din urma topirii ghetarilor. Stralucirea deosebita a lacurilor si varietatea culorilor se datoreaza travertinului, o solutie pe baza de carbonat de calciu adusa de apa care se infiltreaza prin calcar si care se depune pe malurile si in adancul lacurilor sub forma de straturi.

Muntele Galben – China

Fiecare dintre noi a auzit macar o data in viata o remarca de genul “e un taram de basm” ca referire la diverse coltisoare minunate ale planetei noastre. Insa putini dintre noi au ocazia sa vada cu ochii lor un loc care nu este un taram de poveste, ci chiar o poveste in sine… una chinezeasca, cu parfum de filozofie, in acest caz. O vedere care iti taie respiratia, alcatuita din varfuri colturoase care strapung norii, fara a avea nimic infricosator, ci mai degraba, o imagine care te indeamna la reverie. Acesta este Muntele Galben. Cu inaltimi de pana la 1800 de metri, unele piscuri poarta denumiri ce stau sa confirme originile de poveste ale locului: Piscul Florii de Lotus, Culmea Stralucirii sau Piscul Capitalei Ceresti sunt numai trei dintre cele 72 de piscuri care alcatuiesc Muntele Galben. Formate din granit cristalizat din roca topita, aceste stanci au fost modelate de-a lungul timpului de natura, aceeasi care le-a inzestrat si cu o frumusete stranie.



Tocmai frumusetea unica a peisajului a reprezentat muza suprema pentru generatii de artisti chinezi, care nu s-au mai saturat sa redea si sa surprinda salbaticia si candoarea acestui loc. Tot artistii chinezi au fost cei care au stabilit “Cele patru frumuseti supreme ale muntelui”: rocile si culmile muntoase, pinii care impodobesc muntii, unii avand peste 1000 de ani vechime, izvoarele fierbinti cu temperaturi constante de 42 de grade C tot timpul anului, si in final, marea de nori care formeaza cununa muntilor in care isi ascund varfurile. Muntele Galben este deschis celor care doresc sa-i simta frumusetea si maretia. Potecile marcate conduc calatorii catre temple, castele, lacuri, stanci bizare, insa unele trasee sunt recomandate numai profesionistilor.



In China, se spune ca fiecare chinez trebuie sa urce macar o data pe Muntele Galben, care nu face parte insa din Cei Cinci Munti Sacri. Cu toate acestea, un calator din perioda medievala, Xu Xiake, a reusit sa descrie admirabil in cuvinte situatia: “Intorcandu-te de la Cei Cinci Munti Sacri, nu-ti mai doresti sa vezi munti obisnuiti; intorcandu-te de la Muntele Galben, nu-ti mai doresti sa vezi Cei Cinci Munti Sacri”.

Lacul Mono – SUA

“Un tinut al contrastelor minunate, al deserturilor fierbinti marginite de munti inzapeziti”, in acest mod descria naturalistul american John Muir, lacul Mono si imprejurimile sale. Denumirea lacului a fost data de indienii bastinasi si a fost inspirata de musculita de saraturi, o insecta care se regaseste intr-un numar impresionant in aceasta zona. Desi unii ar putea crede ca au de-a face cu o zona mai degraba arida, frumusetea lacului Mono, cu o apa de o consistenta cremoasa si cu turnulete de tuf calcaros care strapung suprafata numai pentru a se oglindi tacut in ea, este mai degraba o frumusete stranie. O frumusete care-ti provoaca fiori pe sira spinarii si te indeamna la meditatie si liniste.



Lucrurile nu par sa fi suferit transformari majore in ultimii 700 000 de ani, cand bazinul lacului s-a format in urma miscarilor geologice care aveau sa dea nastere muntilor Sierra Nevada. Cu o suprafata de 155 de kilometri patrati, lacul adaposteste chiar in inima sa insula Paoha ce a luat nastere in urma cu 200 de ani ca urmare a activitatii vulcanice. Chiar daca lacul este alimentat de izvoarele cu apa dulce din zona si de gheturile topite, apa este suficient de sarata pentru a tine un om la suprafata, ca urmare a acumularii mineralelor si sarurilor.



In ultimele decenii, apa a devenit si mai sarata, ca urmare a scaderii debitului de alimentare cu apa dulce. Inca din 1941, patru din cele sapte raulete care alimenteaza lacul au fost redirectionate pentru a servi la alimentarea cu apa potabila a orasului Los Angeles. Ca urmare, adancimea lacului a scazut cu 12 metri, facand ca apa sa fie extrem de sarata. Acest fapt a atras atentia naturalistilor, care se tem ca sarurile in exces vor afecta ireversibil nu numai viata din jurul lacului, ci si cea a pasarilor migratoare. Intr-un ecosistem inchis o schimbare negativa are un efect de domino: daca apa va deveni prea sarata, ea va deveni nociva pentru musculitele de saraturi si crevetele de apa. Disparitia acestor populatii va duce la decimarea a 80 de specii de pasari migratoare a caror sursa de hrana o constituie speciile din jurul lacului.

Padurea Impietrita Shilin – China

Poate o sa vi se pare straniu sa aflati ca o padure nu este faimoasa pentru copacii sau intinderea sa, ci pentru marea de pilastrii de calcar, supusi de-a lungul timpului capriciilor ciudate ale naturii. Aflata la o distanta de 120 de kilometri de orasul Kunming, China, Padurea Impietrita de la Lunan isi revendica o suprafata de cinci kilometri patrati pe care isi expune inaltimile de piatra care ajung pana la 30 de metri. Chinezii s-au lasat fermecati de formele bizare si variate ale stancilor pentru a le da nume inspirate: “Phoenixul curatandu-si penele”, “Cascada stratificata” sau “Varful lotusului in floare”.

Chiar daca materia din care au luat nastere stancile mute pare arida si lipsita de viata, padurea adaposteste lacuri si grote acoperite de o vegetatie bogata. Omul nu s-a lasat insa impresionat de maretia si alura amenintatoare a formatiunilor si si-a construit punti de trecere care creeaza legaturi intortocheate, ce amintesc de un labirint.

Cu mult timp in urma, strania padure nu era decat o masa compacta de calcar, insa miscarile scoartei terestre in colaborare cu fortele naturii au “sculptat” neobosit timp de milioane de ani. Eroziunea calcarului, un material foarte slab de altfel, a facut ca in inima Padurii Impietrite, stratul initial de calcar sa fie dizolvat aproape in totalitate. Insa, ca intotdeauna, legendele populare locale au o alta explicatie asupra genezei padurii. Se spune ca un intelept chinez, Zhang Guolao, a trecut prin zona si a vazut cupluri de indragostiti in cautarea unui loc mai intim. Faptul ca se aflau intr-o campie nu parea sa ii ajute deloc. Prin urmare, Zhang Guolao a hotarat ca perechile merita un pic de intimitate, de aceea a facut ca din munti sa cada mai multe bucati de piatra care s-au asezat in acesta forma pentru a crea “separeuri”.


Peisaje extraterestre… pe Terra

Peisaje extraterestre… pe Terra



Eforturile oamenilor de stiinta de a demara noi misiuni de cercetare a planetelor apropiate sistemului nostru solar, in speranta ca vor identifica corpuri ceresti asemanatoare Pamantului nu mai sunt un secret pentru nimeni. NASA cauta deja de decenii o planeta care sa reproduca, chiar daca la o scara mai mica, conditiile de viata pe Terra. Insa cum ar fi daca am schimba regulile jocului si am cauta pe propria nostra planeta, locuri si conditii climatice care amintesc de ceea ce numim enigmatic peisaje… extraterestre?

Insula Socotra, Oceanul Indian

Aceasta insula redefineste notiunea de spectaculos in ceea ce priveste peisajele Terrei. Cei care ii descopera teritoriul, oricat de pragmatici ar fi, vor fi tentati la un moment dat sa creada ca sunt victimele unei teorii a conspiratiei care implica transportul lor pe o alta planeta. Aceasta deoarece nimic de aici nu seamana cu clasicele peisaje pe care adoram sa le fotografiem in timpul vacantelor noastre obisnuite.

Socotra face parte dintr-un grup de patru insule, izolate din punct de vedere geografic de continentul african in urma cu sase milioane de ani. Despartirea de continentul-mama a facut posibila in aceste oaze continuarea existentei unor exemplare ale faunei si florei disparute demult din alte zone ale planetei.

Ca si insulele Galapagos, Socotra este mandra posesoare a peste 700 de specii rare ale faunei si florei, in ciuda climatului arid. Chiar daca aerul este fierbinte si uscat, locuitorii necuvantatori ai insulei s-au adaptat perfect conditiilor, de unde formele ciudate ale copacilor si arbustilor obligati sa traiasca cu foarte putina apa. Speciile de copaci si plante de pe insula s-au conservat datorita perioadei lungi de izolare geologica, unele varietati avand o vechime de 20 de milioane de ani.

Situata in Oceanul Indian la o distanta de 250 de kilometri de Somalia si la 340 de kilometri de Yemen, insula este marginita de plaje intinse, din spatele carora rasar platourile de calcar care adapostesc pesteri de toate marimile, pe o distanta de 7 kilometri.

Structura Richat, Mauritania

Forma spectaculoasa a reliefului de aici poate fi admirata in toata splendoarea ei, insa numai de la distanta. De la mare distanta. Cu un diametru de 48 de kilometri, forma concentrica a structurii Richat poate fi observata cu usurinta din spatiu.

Chiar daca este parte componenta a desertului saharian, nasterea acestei formatiuni este inca invaluita in mister. Teoria initiala sustinea ca formatiunea este o rezultanta a impactului cu un meteorit urias, insa geologii moderni sunt de parere ca este mai degraba vorba despre o eroziune.

Vaile seci din Antarctica

Despre vaile seci ale Antarcticii, cu aspect preponderent arid, s-a spus ca sunt similare cu cele de pe Marte. Numele a fost inspirat de climatul prea putin prietenos din aceasta zona, cu foarte putina umiditate, care se remarca in mod special prin lipsa straturilor de gheata si a caderilor de zapada.

Cu o suprafata de 4.800 de kilometri patrati, vaile formeaza cea mai intinsa zona lipsita de gheata a Antarcticii. Regiunea, situata intre Victoria Land si McMurdo Sound, include multe puncte de interes geologic, printre care lacul Vida si Onyx, cel mai lung rau al continentului. Insa dincolo de peisajele sale stranii, cu aspect extraterestru, acest desert intins este departe de a fi prietenos. Conditiile climatice caracteristice ating deseori extremele. Peisajele care se desfasoara in fata cercetatorilor (ei sunt singurii care se avanta, de dragul stiintei, in aceste locuri neprimitoare) par desprinse de pe alta planeta.

Ocazional, la suprafata solului se formeaza mici lacuri care ingheata la suprafata, in ciuda faptului ca sunt alcatuite din apa foarte sarata. Organismele care traiesc in acest mediu neprietenos cu viata, asa cum o intelegem noi, sunt cele care au atras asupra lor atentia lumii stiintifice, deoarece organisme extremofile asemanatoare se pot dezvolta si pe alte planete.

Izvoarele fierbinti din Beppu, Japonia

Izvorul fierbinte Blood Pond face parte din asa-numitele “iaduri” din Beppu, Japonia, unul dintre cele noua lacuri fierbinti, potrivite mai degraba pentru admirat, decat pentru imbaiat. “Baia de sange” este in fapt, un bazin de apa foarte fierbinte (temperaturile ajung pana la 78 de grade Celsius).

Culoarea rosie care aminteste de aceea a sangelui are o explicatie foarte simpla: este o urmare a cantitatii mari de fier prezente in apa. Dintre toate cele noua lacuri fierbinti, cel denumit Blood Pond este de departe preferatul turistilor, datorita compozitiei stralucite a peisajului. Prin urmare, cei care apasa pe declansator nu trebuie sa faca mai nimic pentru a obtine o fotografie reusita.

Rio Tinto, Spania

Minele de la Rio Tinto creaza un peisaj suprarealist, asemanator cu ceea ce am numi un peisaj lunar. Cresterea industriei mineritului si implicit, a zonelor exploatate, a dus la modificarea geografiei peisajului, dar si a structurii urbane, deoarece asezarile umane din zona au fost stramutate mai departe de zonele de exploatare.

Botezata dupa raul care o traverseaza, zona este renumita pentru culoarea rosiatica care domina peisajul, particularitate dobandita in urma practicii mineritului. Apa raului este preponderent rosie, ca urmare a unei concentratii foarte mari de metale grele, care fac ca aciditatea apei sa se situeze undeva intre 1,7 si 2,5.

Lacul Patat, Canada

Sub soarele fierbinte al verii, apa din lacul Kliluk (Lacul Patat) se evapora, iar mineralele se cristalizeaza, formand cercuri de marimi neregulate. Aceste ochiuri reflecta continutul ridicat de minerale al apei, zugravindu-l in culori de albastru si verde. Lacul contine una dintre cele mai mari concentratii de minerale: sulfat de magneziu, calciul sau sulfatul de sodiu, a caror prezenta este completata de argint si titaniu.

Bastinasii indieni atribuie lacului proprietati curative, credinta reflectata in multe dintre legendele locale. Una dintre ele mentioneaza cum dupa o batalie sangeroasa cele doua triburi aflate in conflict au facut un pact care le permitea sa isi trateze bolnavii si ranitii in apele aceluiasi lac.

Pesterile de gheata Eisriesenwelt, Austria

Chiar daca vorbim din nou despre pesteri, nu inseamna ca toate arata la fel. Mai ales daca sunt pesteri de gheata. Senzatiile pe care ti le ofera interiorul unei grote inghetate nu au nimic in comun cu ceea ce numim pesteri “normale”. Suprafetele albe, cu forme stranii, a caror stralucire se schimba in functie de lumina, nu par a fi ceva obisnuit pe Terra. Sentimentul ca te afli pe o alta planeta te va bantui de la primul pas in aceste pesteri de gheata pana la iesirea la lumina zilei.



Aflate in muntii Tennengebirge din apropiererea Salzburgului, formatiunile din gheata se intind pe mai mult de 40 de kilometri, primind titlul de “cele mai intinse pesteri de gheata din lume”. Desi suprafata pare promitatoare pentru speologii si geologii amatori, doar o mica parte a acestui labirint inghetat este deschisa vizitelor publice. Insa nimeni nu pleaca nemultumit de aici, deoarece suprafata este indeajuns de mare pentru a satisface atat nevoile celor dornici de aventuri subterane, cat si pe cele ale turistilor care doresc doar sa faca o vizita unuia dintre cele mai frumoase palate construite manual de catre Mama-Natura.


Salar de Uyuni, Bolivia

Peisajul pe care il compune aceasta zona stranie a Boliviei este considerat, pe buna dreptate, unul dintre cele mai spectaculoase de pe Terra. Salar de Uyuni reprezinta in sine un vast desert de sare, mai exact cel mai mare din lume. Cu o suprafata de 10.582 de kilometri patrati “sarati”, presarat cu vulcani activi si gheizere, desertul reprezinta o reteta sigura pentru obtinerea unuia dintre cele mai stranii peisaje pamantene.

In urma cu 40.000 de ani, zona facea parte din Lacul Minchin, un cunoscut lac preistoric gigantic. Secarea apei a dus la formarea a doua lacuri mai mici, Poopo si Uru Uru, si a doua deserturi intinse de sare, Salar de Coipasa si Salar de Uyuni. Despre ultimul se estimeaza ca depoziteaza 10 miliarde de tone de sare, dintre care 25 000 de tone sunt extrase anual.

Vale da Lua, Brazilia

Vale da Lua sau Valea Lunii isi primeste denumirea ca urmare a asemanarii izbitoare cu peisajele selenare. In realitate, este meritul stancilor care au fost erodate si sculptate de catre cursurile de apa, in forme ce amintesc de piscinele moderne, cu diferenta ca acestea sunt naturale si sunt plasate in interiorul padurii braziliene.

Localizate la Chapada, la 38 de kilometri de Alto Paraiso de Goias, aceste formatiuni sunt unele dintre cele mai vechi de pe planeta.